Vreau să le fiu alături, atât cu gândul cât și prin intermediul blogului, lui Andi și Ioanei. Un cuplu ce și-au organizat nunta într-o manieră jucăușă și cum altfel dacă nu pe data de 1 iunie 2014.
La mulți ani și să rămâneți așa cum sunteți aici în acest clip, la fel de iubăreți și de tineri.
UPDATE: I-am și sunat să le urez La multi ani! și ghici ce, oamenii se plimbă. Cum amândoi sunt pasionați de fotografie, aștept să văd imaginile lor postate pe blogul lor de călătorie/fotografie.
Începe un nou sezon de evenimente și cum am putea să-l începem mai bine dacă nu cu Alina și Mihai.
Evenimentul lor va fi pe 16 mai, dar dacă tot este frumos afară, i-am urmat la o ședință foto ”de logodnă” realizată de Andi (Ostafi Photography) în superbul decor oferit de Casa Vlăsia.
Teaserul se vrea a fi un scurt reportaj dar și un clip de atitudine care îi reprezintă. Nu mi-a fost chiar ușor pentru că nu am vrut să intervin deloc în parcursul ședinței foto. Am încercat să fiu un martor la ce se întâmplă. Mai sus vedeți ce a ieșit. Urmează și evenimentul în sine…
V-am povestit un pic data trecută despre festivalul Nichita la echinocțiu. Astăzi vreau să vă arat și să vă spun cum a luat naștere un film realizat la atelierul de imagine.
Filmul a luat naștere într-o seară, după terminarea unui spectacol de teatru. Să fi fost vreo 8 și ceva (calculând că spectacolele începeau pe la 6, apoi urma o mică întrevedere între public și actori/realizatori, plus pauza de țigare). În mare parte copiii de la atelierele de dimineață stăteau și la spectacolele de seara. De obicei, la această oră fie se întorceau acasă, fie rămâneau să mai socializeze pe ici colo. Oricum, în curtea interioară a Palatului Culturii, se făcea liniște, nu mai era niciun ecou și nicio lumină aprinsă. Doar că de data asta ceva era diferit…
În mijlocul parcării, Ioana, o tânără de 16 ani, elevă la Liceul de Arte Carmen Sylva se pregătește pentru a ne surprinde. Și da, spectacolul a fost o surpriză. În acea beznă (relativă) a început să jongleze cu foc. Trebuie să vă spun că în zilele precedente am văzut-o pe Ioana jucându-se (jonglând) cu niște elemente de sfoară. Pe moment nu i-am dat atenție, crezând că o tânără cu căștile în urechi, făcând rotocoale în juru-i cu niște coardă, este doar o joacă.
Concluzia… iată ce înseamnă să întâlnești pe cineva care te impresionează – într-un fel sau altul. Îi poți face un film portret. A doua zi am rugat-o să îmi acorde un interviu, și a acceptat, iar rezultatul este filmul de mai sus. A fost o decizie impulsivă, pe moment. Dar am luat-o pentru a exemplifica ”atelieriștilor” mei că există și alt tip de film. Un film pe care nu trebuie să-ți fie frică să-l realizezi.